METAFORA ÎNVIERII


ghiocel

 Ca un fluture
Ce iese din omidă
Şi îşi lasă zdrenţele…
În dimineaţa învierii
Isus a ieşit din mormânt
La lumină, la viaţă,
Lăsându-i morţii straiele!

 Ca un ghiocel
Ce învinge zăpada,
Îşi scoate capul de sub nea…
Cu putere şi cu măreție
Isus a învins moartea,
Călcând peste puterea ei
A triumfat viaţa!

 Cum primăvara
Natura moartă-nvie
Din cimitirul iernii reci…
Isus a înviat din morţi
Cu putere mare şi glorie
Aducând biruinţa vieţii
Pentru noi, pe veci de veci!

 

Advertisements

Pe aripile dorului spre cer


Mi-e dor de Isus, mi-e tare dor!

Hawthorne a scris despre un popor care a fost guvernat atât de bine de regele lor, încât supuşii săi, au cerut ca faţa regelui, să fie dăltuită într-o stâncă a muntelui, ce se afla la marginea capitalei lor. Când regele a murit, au numit o comisie care să caute în toată ţara, un bărbat care să se asemene cu regele mort, şi acela să fie făcut rege!  Au căutat mult, dar nu au găsit un aşa om.  Când s-au întors acasă, la o căsuţă sărăcăcioasă de la margine, care era aproape de stânca pe care era chipul fostului rege, au zărit un tânăr, ce avea în totul trăsăturile fostului rege.
Ce se întâmplase?  Timp de ani de zile, el a privit mereu la chipul regelui, şi trăsăturile lui au ajuns să se imprime pe faţa tânărului.  El a fost luat şi făcut rege.
Apostolul Pavel a scris:
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului,
şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului

(2 Corinteni 3.18).

Ai ales şi tu aceasta?

Eu trăiesc pentru a ajunge intr-o zi… să-L văd pe El!
Până atunci privesc la chipul Lui prin credință!
Când îl voi vedea, voi fi ca El!
Atunci voi trăi cerul!

(Culeasă de la alți sfinți)

%d bloggers like this: