Romanța Stelelor


stele

„Ridicați-vă ochii în sus și priviți stelele…”
Atâtea luminițe vii suspendate pe firmamentul Cerului…
Cine le-a făcut pe ele?
Cum și de ce?
Sunt corpuri cerești care au fost create la Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze Pământul noastru, noaptea.
Să-i dea orientare omului, să-i încânte privirea, să-l umple de mister,
și-mpreună cu Luna – Regina nopții, să-i aducă romanța, să-i ridice privirea spre cer!
Stelele răspund la apelul divin când Creatorul le cheamă pe nume – niciuna nu lipsește!
În zori de zi, stelele izbucnesc în cântări de bucurie la adresa Creatorului lor!
O, de le-am auzi și noi cântul lor sublim!
Dacă am putea distinge șoaptele amoroare ale stelelor…
O, de am înțelege mesajul lor!
Atunci, melodia lor sublimă ne-ar ridica sufletul până la cer…
și într-un ritm de dans, ne-am aventura pe alei de dor… prin pleiada stelelor… până am ajunge la al nostru Creator…
Ne-am uni și noi, cei din Valea Plângerii cu toată zidirea și i-am aduce omagiul adorării Ziditorului!
Și într-un mod personal I-am spune tandru, romantic:
„Tu ești steaua mea – iubirea care-mi desfătează inima!”
Iar El cu un glas blând, romantic ne-ar asigura: „Te iubesc fiul Meu, fiica Mea!”

Romanța stelelor fie și romanța ta.

Advertisements

Visul iubirii


Visez…
E ca și cum aș fi
cu Tine-n veșnicii,
plimbându-ne de mânăhigher
pe sub măr…
Privesc și mă uimesc:
e ceru-n sărbătoare,
Tu-mi ești lună și soare,
îmbrăcat în splendoare,
eu Te ador…

Realizez…
că tot ce îți pot da,
modest, din viața mea,
e-a mulțumirii floare…
al inimii dor…
cuprins de-un sfânt fior…

Ce aș putea să spun
într-un simplu vers,
despre Tine, Domn mare
ce-ai creat un imens univers?
Nu sunt pe lume flori,
nici strune în viori,
să spună pasiunea,
cât de mult Te iubesc!

Cum aș putea să-mi arăt
din toată inima,
recunoștința mea,
față de iubirea Ta?

Dac-aș avea… o mie de vieți,
și zeci de mii de frumuseți,
n-ar fi deajuns să-Ți mulțumesc…
și totuși Tu știi: Te iubesc,
Isuse Mire drag, ceresc!

Din perspectiva Mirelui


Te iubesc, crăiasă din poveşti!
Tu răsari, ca o stea,
În sufletul meu creşti!
De chipul tău măreţ
Privesc şi nu mă satur…
Şi tot mai mult te îndrăgesc!

Te declar, aleasa inimii!
Pe altar, ţi-aduc jertfa iubirii,
Te iubesc mai mult
Decât toată lumea!
De dragul tău
Îţi dau chiar veşnicia!

Te doresc, vin curând la tine,
Să te înalţ din lumea de suspine,
Să te-aduc în cer lângă Mine !
Şi ne vom iubi, perfect,
Pe veci de veşnicii,
Îmi vei fi mireasa inimii !

Nostalgie


Afară plouă
şi e toamnă,
Şi frunzele
în pomi
foşnesc…
un dor
mă cheamă,
mă îndeamnă,
deodată,
sar la geam,
privesc…

Şi în amurgul
înserării,
când luna
iar
coboară lin…
mi-apare
parcă
din vedenii,
chipul tău
dulce şi senin…

Şi te admir
ca pe-o icoană,
ca pe-un
Luceafăr
din poveşti,
te strâng la piept
ca pe-o comoară,
şi te iubesc,
ce drag îmi eşti…

Wonders of Creation (7)

Limba dulce a iubirii


Când Tu mi-ai vorbit,
Eu am auzit
Un cor îngeresc,
Şoapta: Te iubesc!
Adusă din infinit,
Sufletul mi-a liniştit,
Şi în Tine am găsit
Tot ce mi-am dorit!

Când Tu mi-ai vorbit,
Eu am descoperit
Limba dulce a iubirii,
Secretul fericirii!
Visele mi s-au suit,
Ca nişte păsări de argint,
Înspre cerul infinit –
Inima mi-ai cucerit
Şi… am iubit!

Când Tu mi-ai vorbit,
Eu am desluşit
Limba dulce-a poeziei,
Dus în lumea fanteziei,
Sufletul meu transformat
Într-un alb imaculat
Spre ceruri s-a înălţat,
Ca un porumbel curat!

Când Tu mi-ai vorbit,
Eu am pornit,
Din lume grăbit,
Spre limanul mult dorit!
Unde e doar fericire,
Eternă, sfântă iubire!
Şi deodată m-am trezit
Bucuros şi fericit!

Figură de stil


Cum soarele cu razele blânde
Sărută cu dragoste pământul,
Aşa Tu mi-ai aprins inima
Cu al dragostei jar,
La Cruce, la Calvar,
Dăruindu-mi cerul!

Cum mirele, dulce, galant
Sărută cu pasiune mireasa,
Aşa Tu m-ai copleşit
Cu sărutari,
Şi îmbrăţişări,
Dăruindu-mi iubirea!

Cum crinul îşi desface petalele
Arătându-şi inocenţa frumuseţii,
Aşa eu îmi deschid inima
Să Te primesc,
Să Te iubesc,
Isuse, Domnul vieţii!

%d bloggers like this: