Luceafăr Sfânt


În ochii tăi, privirea mea senină,
Se oglindeşte ca şi luna-n val;
Pe gura mea – gura ta plină,
Striveşte sărutări ca valurile-n mal!

În noaptea grea, tu ai adus lumină
Ca un luceafăr sfânt cu raza lui;
M-ai mângâiat cu mâna ta, cea fină,
Mi-ai împlinit dorinţa sufletului…

Inima mea, se scaldă-n fericire,
E copleşită dulce de iubirea ta;
Tu dai vieţii mele împlinire,
Iubitul meu, îţi dau inima mea!

Pe fruntea ta, din sărutări, cunună,
Am pus, tot dorul, visul meu adânc;
Şi faţa ta născută din lumină,
Mi-aduce cerul, aici, pe pământ!

Luceafăr sfânt, coboară-te din ceruri,
Dă dorurilor mele, cer de împliniri,
Înalţă-mă, sublim, mai sus de stele…
În cerul scump al veşnicei iubiri!

Crinul mulţumirii


Din florile iubirii
Crescute tandru
În grădina inimii,
Îţi aduc trandafirii,
Mari, roşii, purpurii,
Frumoşi ca nişte copii
Ai recunoştinţei…
În mijlocul lor
Cu dragoste şi dor,
Din toţi crinii
Albi, deschişi, inocenţi,
Ca o mireasmă vărsată,
Ca sufletul curat de fată,
Îţi ofer un crin
Frumos, perfect, sublim:
Floarea mulţumirii,
Pe fondul fericirii,
În buchetul iubirii!