Romanța Stelelor


stele

„Ridicați-vă ochii în sus și priviți stelele…”
Atâtea luminițe vii suspendate pe firmamentul Cerului…
Cine le-a făcut pe ele?
Cum și de ce?
Sunt corpuri cerești care au fost create la Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze Pământul noastru, noaptea.
Să-i dea orientare omului, să-i încânte privirea, să-l umple de mister,
și-mpreună cu Luna – Regina nopții, să-i aducă romanța, să-i ridice privirea spre cer!
Stelele răspund la apelul divin când Creatorul le cheamă pe nume – niciuna nu lipsește!
În zori de zi, stelele izbucnesc în cântări de bucurie la adresa Creatorului lor!
O, de le-am auzi și noi cântul lor sublim!
Dacă am putea distinge șoaptele amoroare ale stelelor…
O, de am înțelege mesajul lor!
Atunci, melodia lor sublimă ne-ar ridica sufletul până la cer…
și într-un ritm de dans, ne-am aventura pe alei de dor… prin pleiada stelelor… până am ajunge la al nostru Creator…
Ne-am uni și noi, cei din Valea Plângerii cu toată zidirea și i-am aduce omagiul adorării Ziditorului!
Și într-un mod personal I-am spune tandru, romantic:
„Tu ești steaua mea – iubirea care-mi desfătează inima!”
Iar El cu un glas blând, romantic ne-ar asigura: „Te iubesc fiul Meu, fiica Mea!”

Romanța stelelor fie și romanța ta.

Din zestrea unui poet


Imaginația, visarea, romanța, iubirea, singurătatea…

Viitorul aparține celor ce cred în frumusețea visurilor lor!

Eu trăiesc
să visez…
un vis frumos
în HD și 3D
în care visez
că trăiesc
o viață frumoasă,
cerească…

Când tu încetezi să visezi vei muri: nu mai ai pentru ce să trăiești!

Atât timp cât visele tale nu rănesc pe nimeni, continuă să visezi.
Într-o zi, Dumnezeu îți va împlini visele și ele vor deveni realitate!

Romanţă de primăvară


Vine primăvara, totul e verde şi frumos, plin de anticipaţie! 
Pomii înmuguresc, florile înfloresc, fluturii zboară din foare în floare, din pom în pom.  În aer pluteşte o mireasmă aromată, adusă parcă din depărtare de anotimpul nou.
Totul se pregăteşte în aşteptarea… iubirii!
Natura trezită la viaţă, se deşteaptă din somnul morţii, gonind iarna tristă şi rece.
Vreau, să ies afară, în grădina mea, să mă las mângâiat de soare, să simt adierea suavă a vântului, să văd minunăţia florilor, să aud măiestria păsărilor, să simt în nări mirosul reavăn al pământului!
Şi în cadrul acesta pitoresc, să te întâlnesc… pe tine, care mă iubeşti, şi te iubesc.
Te voi privi, venind spre mine, aproape de inima mea.  Te voi strânge la piept, îţi voi cânta.  Apoi te voi lua de mână şi ne vom plimba, printre straturile de zambile, brânduşe, ghiocei…  Sub cireşii în floare, zburdând ca doi copii, ne vom afirma iubirea noastră!  Ne vom bucura unul de altul în acest aer sărbătoresc de primăvară, natura fiind martoră romanţei noastre!

Maxime


Diamantele pot fi foarte preţioase dar nimic nu atinge inima mai mult decât o scrisoare de dragoste!

Romanţa este floarea gingaşă a dragostei.  Ea nu poate supravieţui acolo unde este ignorată sau tratată cu indiferenţă. Fără dăruire şi imaginaţie, încet se va usca şi va muri.  Romanţa cere sensibilitate, creativitate, timp şi atenţie!

Dragostea nu este o vărbă-n vânt, un simplu sentiment, un simplu principiu de etică… dragostea adevărată este o persoană — Dumnezeu este dragoste!

Dragostea înseamnă să te pui în locul altuia (identificare) şi de acolo să te lupţi pentru interesele altora (compasiune).

Bunătate înseamnă să iubeşti pe alţii mai mult decât ei o merit!

Dragostea este inima căsătoriei, parfumul, mireasma care rămâne, decorându-ţi viaţa!

Sărutul este focul iubirii care încălzeşte şi hrăneşte sufletul, ridicându-l pe culmi cereşti! Buzele cântă doar atunci când nu pot să sărute!

Când dragostea şi priceperea lucrează împreună, trebuie să te aştepţi la o capodoperă!

Fericirea este ca un parfum pe care turnându-l asupra altora se va răsfrânge asupra ta!


Nostalgie


Afară plouă
şi e toamnă,
Şi frunzele
în pomi
foşnesc…
un dor
mă cheamă,
mă îndeamnă,
deodată,
sar la geam,
privesc…

Şi în amurgul
înserării,
când luna
iar
coboară lin…
mi-apare
parcă
din vedenii,
chipul tău
dulce şi senin…

Şi te admir
ca pe-o icoană,
ca pe-un
Luceafăr
din poveşti,
te strâng la piept
ca pe-o comoară,
şi te iubesc,
ce drag îmi eşti…

%d bloggers like this: