PROMENADĂ ÎN TIMP


ab6

Timpul trece,
Ploaia rece,
Cade dens…
Eu visez
La un mâine
Plin de Soare
Și-un dor imens,
Mă înalță
Mai sus de stele
În Univers…

 Te caut,
Te doresc
Și numai
La Tine
Mă gândesc…

 Ce mare
E iubirea Ta!
Mă odihnesc
În ea…
Îmi găsesc
Pacea…
Ce mult
Mă atrage,
Ce bine-mi face
Iubirea Ta!

Advertisements

Pasăre călătoare


Inima mea,
Pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În cerul ochilor Tăi!
Privirea Ta sublimă,
Mângâie sufletul meu,
Mă atrage la Tine,
Îmi dă valoare!
Lasă-mă, să mă scald
În imensitatea ochilor Tăi,
În albastrul lor infinit…
Să mă odihnesc
La pieptul Tău,
Să simt că sunt iubit!
Ochii Tăi sunt ca…
Două izvoare de lumină
Care-mi luminează:
Sufletul, viaţa, calea…
Zâmbetul Tău
Mă înalţă-n Soare,
Mă plimbă pe Lună,
Mă leagănă-n Stele…
Iar buzele Tale
Îmi şoptesc cuvinte calde
Care mă copleşesc
Ca nişte sărutări fierbinţi,
Strecurându-mi fior şi dor,
Dulceaţa picurului din fagur!
Ia-mă de mână
Şi hai să alergăm împreună,
Să zburdăm amândoi
Pe câmpiile Cerului,
Pe străzile de aur,
La Pomul vieţii,
La Râul vieţii,
Savurând fericirea
Părtăşiei cu Tine…

Simbolul Iubirii


Cel mai ilustru simbol al dragostei este imaginea a două lebede albe care plutesc lin pe apă şi stând faţă în faţă, cioc în cioc, formează între ele conturul unei inimi născută din unirea lor!

De aici, câteva învăţături pentru cei ce iubesc:

„Albul lebedelor” reprezintă inocenţa, nevinovăţia care trebuie să fie la baza dragostei.  Cei ce iubesc trebuie să fie curaţi pentru că dragostea este nevinovată.  Când dragostea este vinovată atunci ea îşi pierde din puritatea ei şi este amestecată cu interese străine care nu-i aparţin.

„Faţă în faţă” înseamnă apropiere, cunoaştere, părtăşie, relaţie personală, intimitate…  Toate acestea sunt aspecte ale dragostei.  Nu poţi să iubeşti o persoană pe care nu o cunoşti.  Trebuie să fii aproape, să cunoşti, să te identifici, să împărtăşeşti, să fii intim cu persoana iubită.  Nu există dragoste fără unire.  Numai atunci când inimile bat la unison, atunci cele două inimi formează, devin o singură inimă, un gând, o dorinţă, un scop.

„Gură către gură” reprezintă în primul rând comunicaţia. Aceasta a fost numită „muzica căsătoriei”. Apoi sărutul deşi pervertit de diavol prin Iuda, rămâne dovada, fructul dragostei.

Cei ce iubesc trebuie să iubească sincer, din inimă, amândoi cu aceeaşi intensitate.  Altfel, dacă unul iubeşte mai puţin, va exploata dragostea celuilalt şi aceasta nu este dragostea reală.

Aşa cum lebedele „plutesc pe apă” tot aşa cei ce iubesc pot să învingă lumea cu sistemul ei, şi să nu naufragieze pe marea înfuriată a lumii.

În sfârşit, cele două lebede albe, unite, mă învaţă pe mine, „pacea” care este climatul ideal al dragostei.  Dragostea adevărată „nu se ceartă”, nu vrea să câştige cu orice preţ un argument, aceasta o face „ambiţia”, ci dragostea adevărată cedează, dă prioritate, crează spaţiu şi pentru cealaltă persoană, ca să crească, să se dezvolte, să ajungă la maturitate.

Dragostea adevărată întotdeauna va învinge prin sacrificiu, va supravieţui prin dăruire şi va câştiga printr-o aparentă pierdere.

%d bloggers like this: