MINUNEA iERTĂRII


MINUNEA IERTĂRII

Din Împărăția
Lumilor Eterne
Unde Lumina este,
Se-așterne aievea
Iubirea:
Minunea iertării
E-n Marea Uitării,
Unde păcatele mele
Mari și grele…
Multe ca mulțimea de stele,

Au fost aruncate
La fund și uitate…

Advertisements

MINUNEA IUBIRII


Când dis-de-dimineață
În răcoarea zilei
Ceru-și lasă roua
Să cadă pe pământ…
Zorile nasc lumina,
Lumina naște ziua,
Ziua naște viața,
Viața naște iubirea,
Iubirea naște bunătatea,
Bunătatea naște armonia…
Pe cer strălucește Soarele
Care mângâie galant
Petalele catifelate ale florilor,
Frunțile încrețite ale bătrânilor,
Fețele inocente ale copiiilor,
Ochii căutători ai îndrăgostiților…
Atunci se petrece minunea:
Iubirea se revarsă din Ceruri
Peste omenire, valuri, valuri…

SUNT CERȘETOR DUPĂ LUMINĂ


Sunt cerşetor după lumină
Din Mâna bună a Celui Sfânt
Şi pâinea vieţii fără tină
Primesc flămând şi muribund!

 Sunt cerşetor după iubire,
După iertare, după har,
Mâna-I străpunsă – mântuire,
Mi-a dat pe cruce, la calvar!

 Bolnav de dragoste, iubire,
Şi eu la rândul meu iubesc!
Sunt însetat de fericire,
De Mirele meu scump, ceresc!

%d bloggers like this: