Trăiesc…


Trăiesc… încă…
Și după atâta timp,
Trecut de generația mea,
Ajuns la o vârstă respectabilă,
Viața rămâne pentru mine,
O enigmă…
Atât, doar, știu
Că viața e mult mai mare
Decât etapa pământ…
Mult mai complexă
Decât ce putem vedea…
Mult mai profundă
Decât timp și spațiu…
Mult mai imensă
Decât acum și aici…

În adevăr, cine poate
Cuprinde, măsura, drumul
Dintre dorință și realizare?
Dintre ideal și realitate?
De la naștere, la maturizare,
Copilărie, adolescență, tinerețe…
Căsătorie, suferință, bătrânețe…
Atâta renunțare, eforturi, sacrificii,
Ca să ajungi… acolo!
Și când ai ajuns acolo…
Trebuie s-o iei iarăși, de la început…

Advertisements
%d bloggers like this: