ICOANA MAMEI


O, mamă, dulce mamă!
Prin vălul vremii şters,
Zărind sfânta-ţi icoană,
De tine-mi amintesc…
Şi dorul mi se-aprinde
De chipul tău cel blând,
Ochii-mi se luminează,
Te cheamă lăcrimând!

Un gând… şi bucuria
În suflet îmi pătrunde,
Revăd copilăria-mi…
Sufletul mi se umple
De-o lume de fantazme,
De jocuri de copil…
De şotii şi de bazme…
De glasul tău docil…

Te văd aievea-n noapte
În faţa vetrei stând,
Veghind cu bunătate
Şi focul aţâţând…
Şi-n licărul luminii
Ce radia în casă,
Doi ochi – privirea-ţi dulce,
Caldă şi drăgăstoasă!

Ţi-aud şi-acuma ruga
Ce-n taină o rosteai,
Căci ţi-am ales credinţa
Ce-adesea mă-nvăţai…
Iubirea ta mămică
Şi traiul tău frumos
M-au urmărit în viaţă
Şi-atras către Christos!

*De ziua Mamei: Mamei mele care a plecat înaintea mea în Cer!

%d bloggers like this: