Mirajul Neamului Meu Românesc


Mirajul neamului meu Românesc
Cu limba şi cultura lui frumoasă
Care m-a legat, chiar şi aici în America,
Se destramă încet, în conştiinţa mea,
Din cauza duşmăniilor religioase
Din sânul comunităţii Româneşti!
Lovit în demnitate de cei pe care i-am iubit
Cel mai mult şi i-am ajutat…
Mă retrag umil în bojdeuca sufletului meu
Unde îmi petrec anii în singurătate…
Durerea, plânsul, îmi sunt tovarăşi
Pe drumul meu stingher…
Uitat de prieteni, necunoscut de oameni,
Amân dorinţi neâmplinite,
Dezgustat de pământ – privesc cu dor spre cer!
Coborând împreună cu Biblicul Iov
Treptele istovitoare ale suferinţei,
Cu strigătul Homeric în gând,
Mă arunc în braţele Iubirii,
Şi-o strâng la pieptu-mi bolnav de dor
Ca lucrul cel mai sfânt, de pe pământ!

Advertisements
%d bloggers like this: