Un musafir nepoftit…


Dacă… Domnul Isus Christos ar veni, la tine acasă, neanunţat, pe neaşteptate, ca să stea pentru câteva zile, ce ai face?

L-ai invita imediat în casă, L-ai pofti la masă, L-ai servi cu cea mai bună mâncare, I-ai da cea mai bună cameră, ai chema toată familia, prietenii, cunoscuții?…

Sau L-ai ţine afară la uşă, şi te-ai duce să: te împaci cu soția/soțul, să-ţi aranjezi copiii, lucrurile din casă, să faci curat și ordine în casă, să opreşti radioul, TV-ul, să ascunzi revistele şi cărţile, CD-urile şi DVD-urile?…

Şi dacă El ar sta căteva zile la tine, ai repeta, tu, activităţile tale zilnice sau ţi le-ai schimba?

Ai vorbi la fel cu soțul/soţia, ai mai ţipa, te-ai mai certa, v-aţi mai lupta pentru putere: care să fie capul?

Ţi-ai păstra planurile sau le-ai schimba?

I-ai prezenta Lui pe prieteni tăi sau ţi-ar fi ruşine de ei?

Şi dacă Domnul ar zice:  vreau să rămân la tine te-ai bucura sau ai răsufla uşurat când ar pleca?”

Ar fi interesant să ştii lucrurile pe care le-ai face!!!

Advertisements

Acasă în Paradis


După o săptămână de vacanță, pot să spun că tot mai bine-i acasă!
Acasă, este acolo unde te simți bine, locul tău familiar, decorat după gustul tău,
unde îți desfășori activitatea, îți petreci majoritatea timpului, îți trăiești viața.
Acasă este locul intimității, al părtășiei din sânul familiei, locul râsului și-al veseliei,
locul jocului și plăcerii.
Cele mai mari lecții teologice le-am predat acasă, la masa din bucătărie, având copiii
mei adunați în jurul meu și privindu-mi cu drag soția gătind o mâncare bună,
românească așa cum numai ea știe!
Aici la Seattle, acasă, pentru noi, este locul unde îi primim pe sfinți – frații noștri de credință
în Domnul Isus Christos, într-o atmosferă de dragoste, părtășie.
În felul acesta deseori am găzduit pe îngeri!
În adevăr, nicăieri nu este ca acasă!
Dar dacă așa de bine este acasă, cu mult mai bine va fi în casa cerească pe care Domnul Isus, Mântuitorul nostru, ne-o pregătește în cer și în care ne vom muta în curând!
Casa aceea nu este făcută de mână ci arfitectul ei este însuși Dumnezeu.  Ea este eternă și glorioasă.
Acolo aurul, diamantele, pietrele nestemate și tot ce este mai de preț aici pe pământ,
se folosește la pavarea drumurior, la construcția zidurilor și la porți.
Acolo nu este noapte, plâns, moarte ci lumină, har și fericire!

În curând viața ți se va sfârși.  Unde vei merge?  Ai asigurarea că vei merge în Rai, în Paradis?
Biletul de intrare în cer este Domnul Isus Christos.  Primește-l prin credință și să ne-ntâlnim în cer!

LA FÂNTÂNA DORULUI


La răspântia drumurilor,
Lângă fântâna dorului,
Stăteam ostenit de drum
Şi nu ştiam încotro s-o apuc…

Amurgul îşi desfăşura pe cer
Focul sacru care se stingea
Treptat, văzând cu ochii,
Odată cu soarele care dispărea
După coama dealului din depărtare…

Orizontul era tulbure, neclar
Iar eu aveam atâta nevoie
De lumină, putere, viaţă,
Noaptea era în prag,
Eu căutam, eterna dimineaţă…

Deodată, un trecător,
Se abătu din drum
Şi intră în vorbă cu mine;
Era blând şi liniştit,
Pe faţa Lui am zărit
Un senin din infinit!

M-a întrebat cine sunt,
De unde vin, unde-am pornit?
Pe loc am simţit că sunt iubit!
I-am spus, atunci, viaţa mea amară,
Şi cât de grea e-a mea povară!
Şi i-am mai spus că-s rătăcit,
Murdar, flămând şi ostenit…

Din ochii Lui, lumina licărind,
A lunecat o lacrimă gingaşă,
Simţeam o pace când El m-a privit
Şi mă chema, aşa duios, acasă!

Străinul m-a luat de mână
Şi-am început, la pas,
Să mergem prin lumină!
Aşa am apucat drumul cel bun,
Pe care sunt spre Cer, acum!

%d bloggers like this: