Un musafir nepoftit…
May 3, 2012 — doru
Dacă… Domnul Isus Christos ar veni, la tine acasă, neanunţat, pe neaşteptate, ca să stea pentru câteva zile, ce ai face?
L-ai invita imediat în casă, L-ai pofti la masă, L-ai servi cu cea mai bună mâncare, I-ai da cea mai bună cameră, ai chema toată familia, prietenii, cunoscuții?…
Sau L-ai ţine afară la uşă, şi te-ai duce să: te împaci cu soția/soțul, să-ţi aranjezi copiii, lucrurile din casă, să faci curat și ordine în casă, să opreşti radioul, TV-ul, să ascunzi revistele şi cărţile, CD-urile şi DVD-urile?…
Şi dacă El ar sta căteva zile la tine, ai repeta, tu, activităţile tale zilnice sau ţi le-ai schimba?
Ai vorbi la fel cu soțul/soţia, ai mai ţipa, te-ai mai certa, v-aţi mai lupta pentru putere: care să fie capul?
Ţi-ai păstra planurile sau le-ai schimba?
I-ai prezenta Lui pe prieteni tăi sau ţi-ar fi ruşine de ei?
Şi dacă Domnul ar zice: vreau să rămân la tine te-ai bucura sau ai răsufla uşurat când ar pleca?”
Ar fi interesant să ştii lucrurile pe care le-ai face!!!
Pe aripile dorului spre cer
October 5, 2011 — doru
Mi-e dor de Isus, mi-e tare dor!
Hawthorne a scris despre un popor care a fost guvernat atât de bine de regele lor, încât supuşii săi, au cerut ca faţa regelui, să fie dăltuită într-o stâncă a muntelui, ce se afla la marginea capitalei lor. Când regele a murit, au numit o comisie care să caute în toată ţara, un bărbat care să se asemene cu regele mort, şi acela să fie făcut rege! Au căutat mult, dar nu au găsit un aşa om. Când s-au întors acasă, la o căsuţă sărăcăcioasă de la margine, care era aproape de stânca pe care era chipul fostului rege, au zărit un tânăr, ce avea în totul trăsăturile fostului rege.
Ce se întâmplase? Timp de ani de zile, el a privit mereu la chipul regelui, şi trăsăturile lui au ajuns să se imprime pe faţa tânărului. El a fost luat şi făcut rege.
Apostolul Pavel a scris:
„ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului,
şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului “
(2 Corinteni 3.18).
Ai ales şi tu aceasta?
Eu trăiesc pentru a ajunge intr-o zi… să-L văd pe El!
Până atunci privesc la chipul Lui prin credință!
Când îl voi vedea, voi fi ca El!
Atunci voi trăi cerul!
(Culeasă de la alți sfinți)
Take it to the Bank
May 4, 2011 — doruGOD THE FATHER CHECK #1000000
Date Today is the day of salvation
Pay to the order of_____________________________________$ THE GIFT
OF SALVATION _______________________________________________
THE BANK OF HEAVEN
IN ETERNAL GLORY
Memo BELIEVE IT Signature JESUS CHRIST______
PUT YOUR NAME, CASH IT, RECEIVE GOD’S GIFT, ENJOY IT!
Frica
February 5, 2011 — doru
O fabulă zice că Ciuma, în drum spre Bagdad, s-a întâlnit cu o caravană.
“Unde mergi aşa grăbit?”, întreabă liderul caravanei.
“Mă duc la Bagdad să iau 5,000 de vieţi”, răspunde Ciuma.
Câteva zile mai târziu, Ciuma, întorcându-se de la Bagdad, întâlneşte din nou, caravana.
“Tu ai minţit” – strigă liderul caravanei – “ai luat, nu, 5,000 de vieţi dar 50,000 de vieţi”.
“Nu, nu”, a insistat Ciuma, “eu am luat numai 5,000 de vieţi, nici un suflet mai mult – Frica i-a ucis pe ceilalţi!
Frica este mai gravă decât Ciuma – Boala, Îngrijorarea!
Ea merge mai adânc decât acestea şi te paralizează!
Frica este cea mai periculoasă şi distrugătoare emoţie!
Ea este prima consecinţă a păcatului, însoţită de Ruşine şi Vinovăţie.
Adam le-a experimentat din plin atunci când a spus: “…mi-a fost frică pentru că eram gol şi m-am ascuns!”
Frica este opusul Dragostei, “În dragoste nu este frică!”
Şi “dragostea desăvârşită alungă frica!”
Parafrazat, “Cine iubeşte cu adevărat, nu se teme!”
Like this:
A PASTORAL VISIT – WISDOM
January 27, 2011 — doruA member of a certain church, who previously had been attending services regularly, stopped going. After a few weeks, the preacher decided to visit him.
It was a chilly evening. The pastor found the man at home alone, sitting before a blazing fire. Guessing the reason for his preacher’s visit, the man welcomed him, led him to a comfortable chair near the fireplace…and waited.
The preacher made himself at home but said nothing. In the grave silence, he contemplated the dance of the flames around the burning logs. After some minutes, the preacher took the fire tongs, carefully picked up a brightly burning ember and placed it to one side of the hearth all alone, then he sat back in his chair, still silent.
The host watched all this in quiet contemplation. As the one lone ember’s flame flickered and diminished, there was a momentary glow and then its fire was no more. Soon it was cold and dead.
Not a word had been spoken since the initial greeting. The preacher glanced at his watch and realized it was time to leave. He slowly stood up, picked up the cold, dead ember and placed it back in the middle of the fire. Immediately it began to glow, once more with the light and warmth of the burning coals around it.
As the preacher reached the door to leave, his host said with a tear running down his cheek, ‘Thank you so much for your visit and especially for the fire sermon. I will be back in church next Sunday.’
We live in a world today, which tries to say too much with too little. Consequently, few listen. Sometimes the best sermons are the ones left unspoken.
